chetoare, chetori, (cheotoare) s.f. – 1. Încheietura de la colțul caselor de lemn (DLRM 1958, cf. Corniță 1997). 2. Cămașă cu chetori = cu nasturi (ALR 1973: 626): „La cămeși, la k’etori, / Scrisă-s sfinte sărbători” (Papahagi 1925: 231). – Lat. clautoria (< clautus = clavatus) (NDU).