chesar sm [At: TETRAEV. 238 / Pl: ~i / E: vsl кесарь] 1 (Înv) Împărat (roman). 2 Titlu dat celor doi auxiliari ai celor doi „Auguști” în tetrarhia lui Dioclețian. 3 Împăratul Austriei.

‡ CHESAR sm. Împărat [gr.].

chésar m. (ngr. késar, vgr. kaîsar, d. lat. Caesar, Cezar. V. țar). Vechĭ. Împărat: a da chesaruluĭ ce e al chesaruluĭ, și luĭ Dumnezeŭ ce e al luĭ Dumnezeŭ.

chesăr sn vz chiser

cheșer sn vz chiser

chisar² sn vz chiser

chisăr sn vz chiser

chisel sn vz chiser

chiser sn [At: I. CR. V, 280 / V: (reg) ~săr, chesăr(iu), cis~, ~sar, cheșer, ~el / Pl: ~e / E: tc kesser, mg keszar] (Reg) 1-2 Unealtă de dulgherie sau de rotărie. 3 Teslă. 4 (Îf chisăr) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 5 Melodie după care se execută chiserul (4).

CHISER, CHISĂR (pl. -re) sn. Olten. Teslă [srb. keser].

chisèr n. tesla dulgherului. [Turc. KESER].

chiser (-re), s. n. – Teslă de dogar. Tc. kesser, de la kesmet „a tăia”, cf. ches.

CHESAR s. v. împărat.

chesar s. v. ÎMPĂRAT.

chesar, chesari, s.m. (înv.) 1. împărat (roman) imperator, cezar. 2. succesor al tronului, ighemon. 3. împăratul Austriei.

chiser (chisăr), chisere, s.n. (reg.) unealta dulgherului; teslă.