Definiția cu ID-ul 434612:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
chepeng (chepenguri), s. n. – 1. Ușă cu care se închide intrarea în pivniță. – 2. Oblon. – Mr. chepenge, megl. chipeng. Tc. kepenk (Șeineanu, II, 106; Lokotsch 1159; Ronzevalle 145); cf. ngr. ϰεπέγϰι, alb. kjepenkj (Meyer 223), bg. kepenk.