Definiția cu ID-ul 434611:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chepceá (-éle), s. f. – Lingură de spumă. Tc. kepçe (Șeineanu, II, 105), cf. ngr. ϰεψέ, bg. kebče. Probabil cuvînt identic cu chepcel, s. n. (vas de scos apă; instrument de pescuit), care pare un dim. cu suf. -el. Totuși, Giuglea, Dacor., I, 248 (cf. REW 1772 și DAR) îl derivă de la lat. caucellus (cf. fr. choisel, choseau) care prezintă dificultăți fonetice. Cf. Graur, BL, V, 92.