Definiția cu ID-ul 434606:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chenár (chenáre), s. n.1. Margine, bordură. – 2. Cadru. – 3. Toc, cadru, ramă de fereastră sau de ușă. – Mr. chinare. Tc. kenar (Șeineanu, II, 105; Lokotsch 1049); cf. ngr. ϰενάρι, alb. kienar (Meyer 222), bg. kenari, sb. cenar.Der. chenărui, vb. (a mărgini, a înconjura).