chelșug sn [At: PALIA (1582) / V: ~șig, ~ciug, chilciug, ~cig, chit~, chie~ / Pl: ~uri / E: mg költség] (Reg) 1 Cheltuială. 2 (Îvp) Bani de cheltuială. 3 Bani meniți pentru acoperirea celor necesare. 4 (Îe) A avea bani (sau parale) la – A avea bani de cheltuială. 5 Daruri (în natură). 6 Alimente. 7 Sumă. 8 (Înv) Belșug. 9 (Pex) Lucruri mărunte Si: nimicuri.

CHELȘUG, chelșuguri, s. n. (Înv. și reg.) Cheltuială; bani de cheltuială. – Magh. költség.

chelșúg n., pl. urĭ (ung. költség). Vechĭ. Cheltuĭală. Mîncare, întreținere.

chelcig sn vz chelșug

chelciug sn vz chelșug

chelșig sn vz chelșug

chilciug sn vz chelșug

chilșug² sn vz chelșug

chitșug sn vz chelșug

CHELȘUG s. v. cheltuială, cheltuire.

chelșug s. v. CHELTUIALĂ. CHELTUIRE.

chelșug (chelșuguri), s. n. – 1. Cheltuire, consum. – 2. Cheltuială, speze. – 3. Notă de cheltuieli, socoteală, factură. – 4. Contabilitate. – 5. Provizii, merinde, rezerve. – Var. chelciug, chelșig. Mag. költseg (DAR). Înv. și în Trans. – Der. chelșiga, vb. (a cheltui). Cf. cheltui.

chelșug, chelșuguri, s.n. (reg.; înv.) 1. Cheltuială, întreținere. 2. Notă de cheltuieli, socoteală. – Din magh. költség „cheltuială” (DA, DER).

chelșug, chelșuguri, s.n. – (reg.; înv.) 1. Cheltuială, întreținere. 2. Notă de cheltuieli, socoteală. – Din magh. költség „cheltuială” (DA, DER, Scriban).

chelșug, s. n. sg. monede, mărunțiș