chebe f. haină de pâslă înflorată cu găitane, purtată înainte de haiduci, iar în timpul din urmă de țăranii ardeleni și mâi ales de surugii (la aceștia cu figuri pe tot câmpul hainei): cu chebe roșii pe spate POP. Azi chebea e aproape dispărută. [Turc. KEBÈ, pâslă groasă, de unde și forma muntenească ghebă].