CHEAG, cheaguri, s. n. 1. Ferment extras din sucul gastric al rumegătoarelor tinere, care are proprietatea de a închega caseina din lapte. V. maia. Un bulgăraș de cheag cît un fir de cînepă. ȘEZ. III 13. Contra pîntecăriei se dă vitelor de băut cheag de miel. ȘEZ. IV 123. ♦ Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor, din care se extrage fermentul. 2. Masă gelatinoasă roșie în care se transformă sîngele prin închegare. 3. Fig. Fond inițial al unei averi mai mari. ◊ Expr. A prinde cheag = a începe să se îmbogățească, a se îmbogăți. În două săptămîni, geme podul de grîu... prindem cheag. CAMILAR, N. II 393. A avea cheag = a avea băni puși la o parte, a fi bogat. Grîne cu spice închircite, Cu boabele mici, zbîrcite, Cu paiul uscat... Să n-aibă săracul cheag. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 5/5.