CERTAT, -Ă, certați, -te, adj. Care a rupt relațiile (de prietenie) cu cineva; supărat, învrăjbit. Mă, vezi că sînteți certați, măi DUMITRIU, N. 239. ◊ Expr. A fi certat cu morala = a nu ține seama de morală, de legi etc.; a călca morala, legile etc. A fi certat cu justiția = a avea de a face cu justiția, a fi dat în judecată și, de obicei, condamnat pentru nerespectarea legilor.