CERNEALĂ¹, cerneli, s. f. 1. Substanță lichidă sau vîscoasă, colorată (de obicei în negru, albastru, roșu etc.), preparată anume spre a servi la scris, la tipărit, la stampilat sau la gravat. Socoteala curată o s-o scriem cu altă cerneală! DEȘLIU, G. 10. De ce pana mea rămîne în cerneală mă întrebi? EMINESCU, O. I 137. Inițialele acestei cărți cu buchi erau scrise ciudat cu cerneală roșie ca sîngele. EMINESCU, N. 44. Cerneală simpatică v. simpatic. ◊ Expr. (Familiar) Doar n-am băut cerneală! = doar nu sînt nebun! doar nu mi-am pierdut mințile! 2. (Regional) Culoare neagră cu care se vopsesc materiile textile și părul; negreală. Părăuț, apă amară, Face-te-ai neagră cerneală, Ca să-mi cernesc eu portu, Că m-a lăsat drăguțul JARNÍK-BÎRSEANU, D. 160. 3. Fig. (Regional) Amărăciune, tristețe, jale. Tuturor li-i lumea lume, Numai mie mi-i cărbune; Tuturor li-i lumea dragă, Mie mi-i cerneală neagră. JARNÍK-BÎRSEANU, 221.