opțiuni
6 definiții pentru cermălui

Explicative DEX

cermălui vi [At: DA ms / Pzi: ~esc / E: mg csármálni, cf cearmă] (Mgm; reg) A face zgomot, larmă.

❍ CERMĂLUI (-nesc), CERMĂLI (-ălesc) vb. refl. 1 A-i veni greață, a i se apleca 2 A se ameți, a se încurca în facerea unei socoteli (PȘC.) [ung. csömörleni; comp. și CIUMURLUI].

CIUMURLUI (-uesc) vb. refl. Mold. 1 🩺 Ⓟ A i se apleca 2 A fi sdrobit, spetit, rupt de oboseală [ung. csömörleni; comp. și CERMĂLUI].

cermăluĭésc, V. cĭumurluĭesc.

cĭumurluĭésc (mă) v. refl. (ung. csömörleni, a-țĭ fi greață, d. csömör, greață. V. cĭumărat). Ban. Trans. Mold. Mi se apleacă, mi se strică stomahu. – Și cermăluĭesc (Trans.).

Arhaisme și regionalisme

cermălui, cermăluiesc, vb. IV (reg.) a face zgomot (larmă), a lărmălui.

Intrare: cermălui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cermălui
  • cermăluire
  • cermăluit
  • cermăluitu‑
  • cermăluind
  • cermăluindu‑
 singular plural
  • cermăluiește
  • cermăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cermăluiesc
 (să)
  • cermăluiesc
  • cermăluiam
  • cermăluii
  • cermăluisem
a II-a (tu)
  • cermăluiești
 (să)
  • cermăluiești
  • cermăluiai
  • cermăluiși
  • cermăluiseși
a III-a (el, ea)
  • cermăluiește
 (să)
  • cermăluiască
  • cermăluia
  • cermălui
  • cermăluise
plural I (noi)
  • cermăluim
 (să)
  • cermăluim
  • cermăluiam
  • cermăluirăm
  • cermăluiserăm
  • cermăluisem
a II-a (voi)
  • cermăluiți
 (să)
  • cermăluiți
  • cermăluiați
  • cermăluirăți
  • cermăluiserăți
  • cermăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • cermăluiesc
 (să)
  • cermăluiască
  • cermăluiau
  • cermăluiră
  • cermăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)