Definiția cu ID-ul 844479:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERCULÉȚ, cerculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui cerc; cercușor. 2. (Mai ales la pl.). Fiecare dintre cutele (înguste, cusute) care se fac ca garnituri la rochii, la bluze etc.; cercurel. – Cerc + suf. -uleț.