Definiția cu ID-ul 1293386:
Regionalisme / arhaisme
cercui, cercuiesc, v.t. (înv.) A bate lețuri pe pereții casei de lemn, ca să se prindă lutul; a lețui. – Din cerc + suf. -ui (MDA).
cercui, cercuiesc, v.t. (înv.) A bate lețuri pe pereții casei de lemn, ca să se prindă lutul; a lețui. – Din cerc + suf. -ui (MDA).