cercetór, -oáre s. (lat. circitor, -óris, vînzător ambulant care cutreĭeră satele). Mold. sud. Cerșitor.

cerșitor, ~oare smf, a vz cerșetor

cerșitór și cerșetór, -oáre d. (din cercetor, cum se zice în sudu Moldoveĭ, d. lat. circĭtor, care dă tîrcoale, negustor ambulant, infl. de cerșesc). Care cerșește, care cere de pomană, milog, calic. V. colduș.