CERCELUȘ, cerceluși, s. m. I. Diminutiv al lui cercel. Vine Jița smedioară: Peasă-i (= îi atîrnă greu) capul de parale, Urechiuși De cerceluși Și gîtul de mărgeluși, Degetele De inele. TEODORESCU, P. P. 54. II. 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative cu flori pestrițe, roșii sau galbene-verzui (Fuchsia). 2. (La pl.) Lăcrimioare.