cepuire sf [At: MDA ms / P: ~pu-i~ / Pl: ~ri / E: cepui] 1 Împreunare cu cepuri (17) a două bucăți de lemn Si: cepuit¹ (1), (Mar) cepurire (1), cepurit¹ (1). 2 Lucrare de cepuri (18) cu rindeaua Si: cepuit¹ (2), (Mar) cepurire (2), cepurit¹ (2). 3 Curățare de ramuri a unui arbore Si: cepuit¹ (3), (reg) cepurire (3), cepurit¹ (3), cihuire, ciuhuit¹, ciungăvire, ciungăvit¹, crenguire, crenguit¹, dărâmare, dărâmat¹.