Definiția cu ID-ul 906039:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CEP, cepuri, s. n. Dop lung de lemn cu care se astupă gaura de jos a unui butoi (pe unde curge lichidul). Trase cepurile la cîteva buți d-odată, și pe toate le înghițea, de părea că intra vinul în pămînt. ISPIRESCU, L. 323. ◊ Expr. A da cep unei buți = a începe o bute plină de vin (sau de alt lichid). De bucurie că avea un oaspe așa ca Ercule, el dete cep la o butie cu vin foarte vechi. ISPIRESCU, U. 38. (Fig.) Dați-i cep, băieți! (arătînd garafa). ALECSANDRI, T. 238. ♦ Dop avînd aceeași întrebuințare, prevăzut cu un robinet sistematic, pentru a înlesni extragerea lichidului dintr-un butoi; cana. Acum să vă vedem și vinurile! Ia trageți-mi încoa cîte o cinzeacă de la cep. ODOBESCU, S. I 84. Petrec... Cu gura la cep de bute. ALECSANDRI, P. P. 314. ♦ (Rar) Gaură a butoiului, în care se pune cepul sau canaua. Prin un cep sloboade apa are, după ce șerpuiește pe un pat de frunziș, vine de se aruncă... într-o băltiță, unde mierlele... se scaldă. NEGRUZZI, S. I 96.