cep n. 1. partea din trunchiul unui arbore tăiat (ex. de brad) ce rămâne în pământ, mai ales cep de viță; 2. bucată de lemn spre a astupa o butie găurită; 3. gaură în care se bagă cepul: a da cep unei buți; 4. Puișor de lemn ce împreună obezile roții; 5. fierul ce se pune în capul fusului morii. [Lat. CIPPUS, trunchiu].