CENTURIE, centurii, s. f. 1. (În armata romană) Subdiviziune tactică cuprinzînd o sută de ostași; (în vechea organizare a armatei romîne) subîmpărțire a cetei. Fiecare ceată se subîmpărțea în zece centurii, subi un sutaș. BĂLCESCU, O. I 12. 2. (În vechea Romă) Grupă de cetățeni formată prin împărțirea populației după avere. V. cens. – Pronunțat: -ri-e.