cent (< lat. centum „o sută”), unitate de măsură a intervalelor* muzicale, egală cu 1/100 dintr-un semiton* temperat*. Octava* cuprinde deci 1.200 de c., cvinta perfectă temperată 700 de c. etc. Cel mai mic interval perceput de ureche ca atare, măsoară 5 c. și corespunde unui raport de frecvențe* de 1.003/1.000. Coma* solfegistică (sistemul Mercator) măsoară 22,6 c. ♦ Împărțirea octavei în 1.200 c. a fost propusă de fizicianul Alex. J. Ellis (1814-1890), exprimând în logaritmi* cu baza radical de ordinul 12 din 2, valoarea 2^1/12 (considerată în raport de frecvențe) a intervalului de octavă. Se obține log = 12 unități mari (semitonuri temperate) sau 1.200 de c. (c. fiind un submultiplu al semitonului temperat). sin. centisunet.