CENS s. n. 1. (În statul roman) Recensămînt al cetățenilor și al averii lor, efectuat din cinci în cinci ani, pentru a servi ca bază la recrutare, la stabilirea impozitelor, la exercitarea drepturilor politice etc. 2. (În orînduirea feudală) Rentă în bani sau în natură datorată seniorului de către posesorul pămîntului. 3. (Învechit, în țările capitaliste; la noi, pînă după primul război mondial) Cîtimea de impozit prevăzută de legea electorală restrictivă antidemocratică a epocii, care se cerea pentru acordarea dreptului de alegător sau de ales și pentru delimitarea colegiilor electorale din care făceau parte cetățenii.