CENS s. n. 1. (În statul roman) Recensămînt al cetățenilor și al averii lor, efectuat din cinci în cinci ani, pentru a servi ca bază la recrutare, la fixarea impozitelor, la exercitarea drepturilor politice etc. 2. (În orînduirea feudală) Rentă în bani sau în natură datorată seniorului de către posesorul pămîntului. 3. (În unele țări capitaliste) Cîtimea de impozit prevăzută de legile electorale restrictive ale epocii, necesară pentru acordarea dreptului de alegător sau de ales și pentru delimitarea colegiilor electorale din care făceau parte cetățenii. – Lat. lit. census.