CELȘAG s.n. (Ban.) Înșelăciune. Cselshag. Deceptio, fallacia. AC, 332. Etimologie: magh. csalság. Vezi și celui, celuitor, celuitură, încelui, înceluitor. Cf. a l n i c i e, a s l a m, c e l ă r n i c i e, celuitură, geambașie, hămișag, hîtrie (2), marghiolie, meteahnă, tâlpijic, t ă l p i z i e.