Definiția cu ID-ul 432176:
Etimologice
celnic (celnice), s. n. – Bară frontală la juvelnic. Sl. čelnikŭ, de la čelo „frunte” (DAR); cf. mr. celnic „om principal”. – Der. celniță, s. f. (butuc care se pune pe foc, pe deasupra lemnelor subțiri), din sl. čelnica „frontal”.
Exemple de pronunție a termenului „celnic” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1