4 definiții pentru celnic
Explicative DEX
celnic1, ~ă a [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: nct] 1 Singur. 2 Fără nimic.
celnic2 sn [At: ANTIPA, P. 378 / Pl: nct / E: vsl челникъ] (Pes) Nuia încovoiată care se pune în frunte, legată de coada cârlionțului (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Etimologice
celnic (celnice), s. n. – Bară frontală la juvelnic. Sl. čelnikŭ, de la čelo „frunte” (DAR); cf. mr. celnic „om principal”. – Der. celniță, s. f. (butuc care se pune pe foc, pe deasupra lemnelor subțiri), din sl. čelnica „frontal”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
celnic, celnică, adj., s.n. (reg.) 1. (adj.) singur. 2. (s.n.) nuiaua încovoiată și legată de coada cârlionțului (v.) de pescuit.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: celnic
celnic adjectiv
| adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „celnic” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1