4 definiții pentru celnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

célnic2 sn [At: ANTIPA, P. 378 / Pl: nct / E: vsl челникъ] (Pes) Nuia încovoiată care se pune în frunte, legată de coada cârlionțului (2).

célnic1, ~ă a [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: nct] 1 Singur. 2 Fără nimic.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

célnic (célnice), s. n. – Bară frontală la juvelnic. Sl. čelnikŭ, de la čelo „frunte” (DAR); cf. mr. celnic „om principal”. – Der. celniță, s. f. (butuc care se pune pe foc, pe deasupra lemnelor subțiri), din sl. čelnica „frontal”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

célnic, célnică, adj., s.n. (reg.) 1. (adj.) singur. 2. (s.n.) nuiaua încovoiată și legată de coada cârlionțului (v.) de pescuit.

Intrare: celnic
celnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • celnic
  • celnicul
  • celnicu‑
  • celnică
  • celnica
plural
  • celnici
  • celnicii
  • celnice
  • celnicele
genitiv-dativ singular
  • celnic
  • celnicului
  • celnice
  • celnicei
plural
  • celnici
  • celnicilor
  • celnice
  • celnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)