Definiția cu ID-ul 432173:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
celar (celare), s. n. – Cămară. – Mr. țilar. Lat. cellarium (Pușcariu 331; Candrea-Dens., 301; REW 1804; DAR); cf. v. it. cellaio, prov. celier, fr. cellier, cat. celler, sp. cillero, port. celleiro. Cf. chelar.