2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ceh, ~ă [At: LET. I, 89/27 / Pl: ~e și (înv) ceși / E: vsl чехоу] 1-4 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază sau este originară din Cehia. 5-8 a Care aparține sau se referă la Cehia sau la populația ei. 9 sf Limbă vorbită de cehi (1), făcând parte din ramura apuseană a limbilor slave.

CEH, -Ă, cehi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Cehiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Cehiei sau cehilor (1), privitor la Cehia ori la cehi; cehesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de cehi (1), făcând parte din ramura apuseană a limbilor slave. – Din ceh. čech. Cf. sl. cĕhŭ.

CEH, -Ă, cehi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Cehiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Cehiei sau populației ei, privitor la Cehia sau la populația ei; cehesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de cehi (1), făcând parte din ramura apuseană a limbilor slave. – Din ceh. čech. Cf. sl. cĕhŭ.

CEH2, -Ă, cehi, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din poporul care locuiește în Republica Cehoslovacă și vorbește limba cehă. V. boem.

CEH, -Ă, cehi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Cehiei (p. ext. Cehoslovaciei) sau populației ei, privitor la Cehia (p. ext. la Cehoslovacia) sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Cehiei (p. ext. a Cehoslovaciei). – Ceh. čech.

CEH, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Cehia. ◊ (s. f.) limbă din ramura apuseană a limbilor slave, vorbită de cehi. (< germ. tschechisch)

CEH1 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Cehiei sau este originară din Cehia. /<ceh. țech

Ceco-Slovachie f. republică proclamată în 1918, recunoscută de tractatul din Versailles (1919) și constituită din fostele țări austro-ungare: Boemia, Moravia, Silezia și Nordul Ungariei: 13 ½ mil. loc. cap. Praga.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ceh adj. m., s. m., pl. cehi; adj. f., s. f. céhă, pl. céhe

Intrare: ceho
ceho
afix (I7)
  • ceho
Intrare: cehă
substantiv feminin (F7)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ce
  • ceha
plural
  • cehe
  • cehele
genitiv-dativ singular
  • cehe
  • cehei
plural
  • cehe
  • cehelor
vocativ singular
  • ce
  • ceho
plural
  • cehelor

ceh, -ă (persoană) ceh cehă

  • 1. Persoană care face parte din populația Cehiei sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DLRM MDN '00
    • diferențiere Persoană făcând parte din poporul care locuiește în Republica Cehoslovacă și vorbește limba cehă.
      surse: DLRLC

etimologie: