cehadaie sf [At: REV. CRIT. IV, 141 / V: ceacadaie, cecădaie, cicătaie / Pl: ~dăi / E: mg cságató] 1 Piesă a plugului, de care se prinde tânjala Cf schimbătoare. 2 (Fig; îf ceacadaie) Om nestatornic. 3-4 (Îf cecădaie) Om flecar sau batjocoritor. 5 (Îf cicătaie) Om de nimic.