ceflíc sn vz ciftlâc

ceflíc, ceftlíc și ceftelíc, V. ciflic.

ciflíc n., pl. urĭ (turc. čiflik și ciftlik, moșioară, fermă, d. čift, păreche, jug, vite de arat; mrom. cĭufliche, ngr. tsifliki, alb. bg. čiflik, moșie. V. ĭuft). Sec. 18-19. Moșie în peninsula Balcanică. – Și ciftlic, ciftelic, ceflic, ceftlic și ceftelic.^[1] modificată