CECOPTÓZĂ s. f. coborâre patologică a cecului² în bazinet. (< fr. caecoptose)

CECO- „cecum, orb, cecal”. ◊ L. caecus „orb” > fr. caeco-, engl. id., it. ceco- > rom. ceco-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie al cărei conținut este format din cecum; ~cistoplastie (v. cisto-, v. -plastie), s. f., mărire chirurgicală a capacității vezicale, folosindu-se cecul și colonul drept; ~colostomie (v. colo-₁, v. -stomie), s. f., anastomozare chirurgicală a cecului cu un segment din colonul transvers sau din colonul sigmoid; sin. colocecostomie; ~graf (v. -graf), s. n., instrument de scris pentru orbi; ~grafie (v. grafie), s. f., metodă specială de scris folosită de orbi; ~ileostomie (v. ileo-, v. -stomie), s. f., anastomozare chirurgicală a cecului cu ileonul; sin. ileocecostomie; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a cecului la planul posterior al abdomenului; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., coborîre patologică a cecului în micul bazin; ~rafie (v. -rafie), s. f., operație chirurgicală de suturare a cecului; ~stomie (v. -stomie), s. f., creare chirurgicală a unui anus artificial la nivelul cecului; ~tomie (v. -tomie), s. f., deschiderea cecului pe cale chirurgicală.