cecitate sf [At: DA / Pl: ~tăți / E: fr cécité, lat caecitas, -atis] 1 Absență a vederii datorată unor leziuni ale mediilor transparente oculare, ale retinei, ale căilor nervoase sau ale centrilor vederii Si: ablepsie, orbire. 2 (Îs) ~ psihică Pierdere a capacității de recunoaștere a obiectelor cu ajutorul văzului. 3 (Îs) ~ verbală Pierdere a capacității de a citi sau de a înțelege sensul limbajului scris Si: alexie. 4 (Îs) ~ nocturnă Hemeralopie.