2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CECÉN, -Ă, ceceni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ceceniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ceceniei sau cecenilor (1), privitor la Cecenia ori la ceceni. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de ceceni. – Din Cecenia (n. pr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cecénă (limbă) s. f., g.-d. art. cecénei

cecén adj. m., s. m., pl. cecéni; adj. f., s. f. cecénă, pl. cecéne

Intrare: cecenă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cece
  • cecena
plural
  • cecene
  • cecenele
genitiv-dativ singular
  • cecene
  • cecenei
plural
  • cecene
  • cecenelor
vocativ singular
  • cece
  • ceceno
plural
  • cecenelor
Intrare: cecen (adj.)
cecen1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cecen
  • cecenul
  • cecenu‑
  • cece
  • cecena
plural
  • ceceni
  • cecenii
  • cecene
  • cecenele
genitiv-dativ singular
  • cecen
  • cecenului
  • cecene
  • cecenei
plural
  • ceceni
  • cecenilor
  • cecene
  • cecenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cecen (adj.)

etimologie:

cecen, -ă (persoană) cecen cecenă

  • 1. Persoană care face parte din populația Ceceniei sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09

etimologie: