cebăluitor, ~oare [At: ANON. CAR. / P: ~lu~i~ / Pl: ~i, ~oare / E: cebălui + -tor] 1-4 smf, a (Persoană) care (amețește sau) zăpăcește pe cineva. 5-8 smf, a (Pex) (Persoană) care (strică sau) rupe ceva. 9-12 smf, a (Pex) (Persoană) care (pocește sau) deformează ceva. 13-14 smf, a (Pex) (Persoană) care ciopârțește ceva. 15-16 smf, a (Persoană) care ia în bătaie de joc pe cineva.