ceaușit s. m., adj. (Om) ajuns, din cauza regimului instaurat de Ceaușescu, în situații disperate; nenorocit ◊ „Plecând de la arhicunoscuta realizare «ceaușel», întrebarea «Ce înseamnă ceaușit, om ceaușit?» a primit în vara lui 1989 următoarele răspunsuri: «Nu se spune; el e unu’», «om ajuns într-o situație dificilă», «prostit la cap», «pedepsit», «ajuns la sapă de lemn, sărac», «înfometat», «când nu mai știi încotro s-o apuci», «om primejdios», «ticălos», «mațe pestrițe».” R.lit. 34/95 p. 12 (din n.pr. Ceauș[escu] + -it)