CEAUȘ, ceauși, s. m. (Înv.) 1. (La turci) Ușier, curier sau aprod al curții. 2. (La noi, în orînduirea feudală) Nume dat unor funcționari publici: a) căpetenie, șef, comandant; b) căpetenie de surugii; c) căpetenia vînătorilor domnești; d) aprod. 3. Om de serviciu la sinagogă. – Tc. çavuș.