ceată¹ sf [At: DOSOFTEI, V. S. 12 / V: cet~ / Pl: cete / E: vsl чета] 1 (Înv) Categorie de oameni de aceeași condiție socială Si: clasă, (înv) cin, tagmă, teap. 2 (Înv) Ordin. 3-5 (Înv) Școală (1-3). 6 (Înv) Breaslă. 7 (Îe) A face (sau a sta în) ~ cu cineva A intra într-o tagmă oarecare Si: a se înceți. 8 (Bis; spc; îs) ~ta sfinților Categorie a oamenilor cu viață exemplară. 9 (Bis; îs) Cetele îngerești de îngeri Cor al îngerilor. 10 (Îs) ~ de colindători Grup de persoane care pleacă la colindat. 11 Asociație (profesională) Si: tovărășie. 12 Trapă mai mare sau mai mică de oameni înarmați. 13 (Mil; înv; îs) Cete războinice Contingente militare ale boierilor români Si: steag, buluc, roată Cf detașament, companie, regiment, corp, trupă, (înv) cohortă, orta, hoardă. 14 (Spc) Totalitate a țiganilor aparținând unui boier. 15-16 (Spc) Bandă de (haiduci sau) hoți. 17 (Spc; la jocuri) Grup de jucători care se confruntă cu alt grup Si: partidă. 18 Număr de persoane adunate (pentru o acțiune comună) Si: grup, cârd, pâlc. 19 (Pex) Mulțime. 20 (Pex) Grup de animale Cf turmă, stol, ciurdă, haită.