Definiția cu ID-ul 431311:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ceasornic (ceasornice), s. n. – Aparat care servește la măsurarea timpului, ceas. Rus. časovnik „ceas”, cu consonantismul modificat prin asociere cu ornic „ceas” (Cihac, II, 47; Conev 62; DAR). Totuși, Pușcariu, Dacor., VIII, 111, crede că se poate pleca de la o compunere a lui ceas cu ornic.