Definiția cu ID-ul 905785:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CEASLOV, ceasloave, s. n. Carte bisericească rituală care cuprinde rugăciunile și cîntările ce se rostesc la anumite ore și care servea înainte vreme și ca abecedar sau carte de citire pentru copii la școală. Îmbătrînise, văduvise și sta mai mult la izvorul Iablanicioarei... mîngîindu-și bătrînețele cu un ceaslov bisericesc. GALACTION, O. I 157. Așa vă treceți, bieți bătrîni, Cu rugi la preacurata. Și plînge mama pe ceaslov, Și-n barbă plînge tata. GOGA, P. 33. Țineam ceaslovul deschis, și, cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele, cînd clămpăneam ceaslovul, cîte zece-douăzeci de suflete prăpădeam deodată. CREANGĂ. A. 4. Am însămnat în ceaslov, m-am cununat spre sfinții Aftanase și Chirilă. ALECSANDRI, T. I 349. ◊ Expr. (Învechit) A(-și) face capul ceaslov = a(-și) încărca memoria, a(-și) face capul calendar. Vorbesc puțin și ascult mult, adică îmi fac capul ceaslov. FILIMON. C. 222. – Pl. și: ceaslovuri. – Variantă: ceasoslov (KOGĂLNICEANU, S. 80) s. n.