Definiția cu ID-ul 905745:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CEAI, (II) ceaiuri, s. n. I. Arbust exotic, cultivat pentru frunzele lui ( Thea chinensis); frunzele uscate ale acestei plante, care se vînd în comerț. 1. Băutură preparată prin opărirea frunzei or uscate ale acestei plante. Căpitanul de port... ’se oprrise la cafeneaua lui Stamati, să-și bea, ca de obicei, ceaiul de dimineață. BART, E. 294. Adusese ceai și ciubuce. NEGRUZZI, S. I 74. ♦ Timpul (de dimineață) cînd se ia această băutură; băutul ceaiului. 2. (Adesea determinat prin «de mușețel», «de tei» etc.) Băutură obținută prin opărirea, dar mai ales prin fierberea unor plante (medicinale), ca mușețelul, izma, florile de tei, siminichia, sunătoarea etc.; tizană. 3. Reuniune între prieteni, în cursul după-amiezii, la care de obicei se servește ceai. A da un ceai. A invita la ceai.Ceai dansant = reuniune într-un cadru mai larg, la care se servește ceai și se dansează. V. serată, petrecere. Ar rămîne toată vremea preocupați cai mustrarea că se desfată la un ceai dansant. C. PETRESCU, V. 171.