5 definiții pentru ceacâie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ceacâie sf [At: I. CR. II, 218 / V: ~chie, cechie, cichie / Pl: ~âi / E: bg чекижа cf ciochie] 1 Cuțitaș rupt. 2 Cuțitaș mic și prost. 3 Cuțitaș cu plăsele de lemn. 4 Cap al scăunoaiei.

ceacî́ĭe f., pl. îĭ (turc. čaky, briceag). Sud. Rar azĭ. Briceag, cuțitaș. – În Munt. est ceachíe, în vest și Olt. cichíe (ngr. tsakí). V. cĭochie.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ceacîie (-îi), s. f. – Briceag, cuțit. – Var. ciachie; ciochie, s. f. (unealtă de dogărie care servește la fixarea cercurilor pe butoaie). Tc. çaki (Graur, GS, VI, 330), de unde provine și bg. čekija „briceag”, pe care DAR îl consideră ca etimon al rom. În ciochie este evidentă contaminarea cu ciochină. Cf. și sb. čaklja, mag. csáklya.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ceacâie, ceacâi, s.f. (reg.) cuțitaș rudimentar; custură, buricaș.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ceacâie, ceacâi s. f. cuțit

Intrare: ceacâie
substantiv feminin (F130)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceacâie
  • ceacâia
plural
  • ceacâi
  • ceacâile
genitiv-dativ singular
  • ceacâi
  • ceacâii
plural
  • ceacâi
  • ceacâilor
vocativ singular
plural