CAȘCAVAL (pl. -ale, -aluri) sn. 1 🐑 Brînză de oaie, de coloare gălbuie, preparată din caș dospit care se fierbe, se frămîntă, se sară și se pune în calupuri sau tipare, de unde se scoate sub formă de turte (🖼 962): ~ de Penteleu; în tinda încăpătoare stau de-a lungul pereților... teancuri cu ~uri D.-ZAMF.. ¶ 2 Ⓕ familiar Venit, profit: a se înfrupta din ~ul budgetului; proverb: a se întinde la ~, a-și permite prea multe, a se obrăznici [tc. < it.].