Definiția cu ID-ul 546509:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CAZUISTICĂ s. f. Parte a teologiei scolastice medievale care încerca să rezolve cazurile de conștiință prin dispute subtile (dar de rea credință), pentru a ascunde situații false; p. ext. dibăcie (necinstită) în argumentarea unor teze false sau îndoielnice. – Fr. casuistique.