Definiția cu ID-ul 430518:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cazmá (cazmále), s. f.1. Hîrleț. – 2. Tîrnăcop. – Mr. căzmă. Tc. kazma (Șeineanu, II, 99; Meyer 184; Lokotsch 1145; Ronzevalle 128); cf. ngr. ϰαζμᾶς, ϰασμᾶς, alb. hazmë, bg., sb. kazma.