cazma sf [At: I. IONESCU, M. 320 / V: casma / Pl: ~le / E: tc kazma] 1 Unealtă de săpat pământul, asemănătoare cu lopata, formată dintr-o lamă metalică ușor concavă, cu muchie ascuțită, fixată la o coadă de lemn Si: hârleț. 2 (Mol) Târnăcop. 3-4 (Pex) Lovitură de cazma (1-2). 5 Unealtă de fier de forma unui topor mare, lat la capăt și curbat, pentru săpat pământul Si: (reg) săpoi, sapă-de-laz.