cazemată sf [At: V. ROM. noiembrie 1950, 113 / Pl: ~te / E: fr casemate] 1 Fortificație izolată, contruită din lemn și pământ sau din beton armat, în care sunt instalate mijloace de luptă (antiaeriene). 2 Militarii dintr-o cazemată (1). 3 Fortificația împreună cu ocupanții ei. 4 (Pan) Închisoare subterană. 5 Ocupanții cazematei (4). 6 Închisoarea împreună cu ocupanții ei. 7 Încăpere blindată pe nave, unde sunt instalate tunuri de calibru mijlociu.