cazanie, cazanii s. f. 1. Predică, omilie. ♦ Tâlc al evangheliei; istorisire a vieții sfântului din ziua respectivă. 2. Carte bisericească cuprinzând predici sau omilii pentru duminici și sărbători, în care se comentează textele evanghelice. ♦ Cazania lui Vaarlam (Carte românească de învățătură), carte de cult, unul din monumentele de limbă română veche, tipărită la Iași în 1643 de mitropolitul Vaarlam. Cuprinde evanghelii, o culegere de cazanii, câteva istorisiri hagiografice și trei imnuri în versuri (două religioase și unul de laudă lui Vasile Lupu), care reprezintă primele încercări de versificare în limba română. Tipărită în tiraj mare, ea a contribuit în mod hotărâtor la consolidarea limbii române literare. ♦ Cazania de la Govora = carte de cult tradusă de ieromonahul Silvestru cu ajutorul lui Udriște Năsturel (din 1638), completată la Govora și tipărită aci în 1642. – Din sl. kazanije.