cazan (cazane), s. n. – 1. Vas mare de metal, căldare. – 2. Alambic. – 3. Căldare, formație geologică alpină. – 4. Companie de ieniceri sau de tătari (înv.) – Mr. căzane, megl. căzan. Tc. kazan „cazan” (Roesler 594; Șeineanu, II, 96; Meyer 184; Lokotsch 1144; Ronzevalle 128); cf. ngr. ϰαζάνι, alb., bg., sb., rut., rus. kazan. – Der. cazangiu, s. m. (meseriaș care construiește sau repară cazane), din tc. kazanci, cf. ngr. ϰαζαντζής; cazangerie, s. f. (atelier de cazane; meseria de cazangiu).