CAZAC, cazaci, s. m. 1. Persoană făcînd parte dintr-o populație rusă care a colonizat odinioară anumite regiuni periferice ale statului moscovit și care se bucura de oarecare autonomie, fiind obligată, în schimb, să apere țara împotriva invaziilor străine. 2. Soldat din unitățile militare speciale de cavalerie, recrutate din populația descrisă mai sus. Priveam. Prutul cum curge și fericeam pe cazacul cu barbă lungă de la pichetul din ceea parte. NEGRUZZI, S. I 61.