cavitate sf [At: PONI, F. 20 / Pl: ~tăți / E: fr cavité, lat cavitas, -atis] 1 Loc gol, mai mult sau mai puțin întins, în interiorul unui corp solid Si: bortă, gaură, găun². 2-3 (Atm) Spațiu gol în interiorul unui organism sau unui organ. 4 (Îs) ~ rezonantă Circuit oscilant pentru frecvențe foarte înalte, constituit dintr-o incintă cu pereți metalici în care se pot întreține oscilații electromagnetice sub formă de unde staționare. 5 (Îs) ~ generală Celom.