cavatină (< it.: diminutiv de la cavata*). 1. Arie (1) de mici proporții în formă de lied*. C. semnifica la origine o „descărcare melodică” a recitativului*, un fel de arie de bravură fără repriză* în concluzie. Fiind intensă în expresia sentimentelor, moderată ca ritm și cu caracter liric, c. era în mare vogă în sec. 17-19. Împreună cu recitativul* care o precede, avea în operă* funcția de a caracteriza personajele cărora le era încredințată. Foarte cunoscute sunt c.: „Se vuol ballare” din opera Nunta lui Figaro de W.A. Mozart, „Regnave nel silenzio” din Luca di Lammermoor de G. Donizetti, „Casta diva” din Norma de V. Bellini, „Una voce poco fa” din Bărbierul din Sevilla de G. Rossini. 2. Piesă înstr. scurtă cantabilă. A fost mai puțin utilizată (ex. Cvartetul op. 130 de L. van Beethoven).